Una dintre cele mai frecvente frustrari a cititorilor blogului cand vine vorba de slabire este pofta de dulciuri.
In loc sa detaliez mecanismele dependentei de dulciuri si sa dau sfaturi la o problema cu care nu am avut prea multa experienta personale, am decis sa rog una dintre clientele mele care s-a luptat cu aceasta dependenta si a reusit sa treaca cu succes peste ea.
Am fost foarte placut impresionat de raspunsul pe care mi l-a oferit si sunt sigur ca o sa gasesti multe idei si solutii valoroase in urma citirii povestii ei de succes:
„Cand ma rugat Alexandru sa scriu cate ceva despre cum am reusit sa scap de pofta de dulciuri, m-am gandit: Acum m-a lovit! Chiar pe mine ma gasit? Nu sunt persoana potrivita sa impartaseasca povestea proprie deoarece eu inca ma lupt cu pofta de dulciuri.
Apoi cand am inceput sa scriu mi-am dat seama ca merita sa spun lumii cum am ajuns eu sa nu mai mananc 1 tableta de Milka pe zi, doua feli de tort de ciocolata la ziua de nastere a mamei mele, sau o jumatate de punga de alune in ciocolata la film.
De cand ma stiu mi-au placut dulciurile, cand eram mica si primeam cadouri de Craciun nu ma uitam la jucarele sau papusi ci ma aruncam pe cutia cu bomboane de ciocolata. Imi amintesc ca mancam tot ce era din pachetul meu si apoi mergeam la fratele meu si ii ceream si din a lui 🙂 … smechera mica 🙂
Cand mai primeam bani pentru cine stie ce nota buna la scoala mergeam repede la market si imi cumparam o ciocolata iar pe drum inspre casa din 5-6 guri o si devoram.
Imi aduc aminte ca ai mei primeau vizite din strainatate si ascultam la ce povesteau aceste persoane si tot ceea ce auzeam eu era cum dincolo peste tot sunt diverse sortimente de bomboane, ciocolati si dulcegarii. Imi imaginam ca merg pe strada si vad in fata magazinului gramezi de bomboane sau ciocolati in cosuri mari pregatite pentru mine sa imi bag mana si sa iau suficiente cat sa imi ajunga doua trei zile (mai multe nu puteam sa car)
Cu timpul ai fi zis ca trebuie sa devin mai constiienta de ceea ce fac si sa ma gandesc la kilogramele in plus pe care le castig. Insa si in liceu si facultate imi amintesc ca aveam acelasi problema: cu greu puteam sa rezist unui desert sau sa ma limitez la trei patratele de ciocolata pe portie.
Sincer nici acum nu stiu ce ma impingea sa consum atatea dulciuri: faptul ca nu mancam mai nimic peste zi si ajungeam sa infulec orice bucata de dulce prindeam, stresul cu examenele de la facultate, lipsa unei vieti personale, lipsa de miscare (pe vremea aceea nu stiam mare lucru despre sport si nutritie si speram ca pot sa slabesc doar stand pe canapea), neincrederea in mine…. sau toate astea la un loc. Ajunsesem ca la 160cm sa am 63 de kg. Indiferent care era cauza sau motivul pentru care consumam cu regularitate dulciuri pot sa spun ca incet, incet cu ajutor sau de una singura, am reusit sa le depasesc si sa pot sa ma controlez cand vine vorba de dulciuri.
Cum?! Simplu; m-am apucat de sport.
Asa din intamplare, cativa colegi mergeau la sala si au zis sa merg si eu cu ei. Cum nu prea ieseam din casa am zis ca nu strica sa incerc sa socializez cu lumea si poate sa fac si putina miscare.
Mi-a fost atat de greu, aveam o febra musculara ce ma faceau sa injur de fiecare data cand urcam sau coboram de la etajul 2, imi era greu sa ma mobilizez sa merg la sala, insa stiam ca ma vor suna si nu aveam nici o scuza buna sa le dau.
Saracutii, toti incercau sa ma ajute si sa ma sfatuiasca cum sa fac mai bine, chiar stateau langa mine la fiecare exercitiu si era aiurea din partea mea sa nu merg. De fiecare data eram inarmata cu o bucata de Kinder si, dupa ce ieseam din sala, mancam un baton intreg.
Cum nu mai facusem sport din generala dupa doar trei saptamani am inceput sa vad mici rezultate: pantaloni imi erau mai largi, simteam carnea pe mine parca mai tare, si ma simteam mai supla. Nu m-am urcat pe cantar ca sa stiu exact cat am slabit, insa era clar ca putin mao schimbasem.
Am inceput sa ma vad altfel, sa vorbesc cu persoane cu care pana atunci nu indrazneam sa vorbesc, sa ies mai mult in oras. Eram uimita si uluita de ce se petrecuse in doar o luna de zile si cum reusisem sa ma schimb.
Intr-una din seri un prieten mi-a spus ca citeste de ceva vreme articolele de pe antrenorulmeupersonal.ro si ca se gandeste sa isi comande un plan de masa musculara. Cum am ajuns acasa am intrat pe site, am citit cateva articole printre care 10 reguli ale nutritiei (nu stiam nimic despre nutritie) si sub impuls, emotie si cine mi stie ce alte sentimente am comandat un plan personalizat.
I-am povestit lui Alexandru problema mea cu dulciurile, reusita mea din ultima luna si dorinta mea de a avea o nutritie corecta care sa ma ajute sa renunt la dulciuri. Asta a fost acum un an si ceva, aproape doi si de atunci am mai luat alte doua planuri personalizate, ultimul pe nutritie si definire musculara.
Am ajuns ca la 160cm sa am 55kg si asta nu e nici pe departe cel mai mare rezultat.
Mi-am cunoscut actualul prieten la sala, am inceput sa port fustite si rochite, haine mai mulate si feminine, am inceput sa zambesc mai mult, sa fiu mult mai deschisa si optimista, si sa vad viata cu alti ochii. Sunt mult mai slaba si am forme definite. Colegele de serviciu mi-au spus ca am umerii frumosi si se vede ca sunt lucrati, insa nu sunt de culturista :).
Si cel mai important nu mai mananc atata dulce. Adica o tableta de ciocolata imi ajunge si doua saptamani, la ziua mamei mele am mancat o felie de tort, iar la film cand mai merg nici macar popcorn nu mai imi trebuie.
Ce ma ajutat cel mai mult a fost planul nutritional.
- Am inceput sa mananc mai des si mai putin, alimentele hranitoare care imi dau energie pentru mai mult timp iar corpului meu nu ii mai trebuie ciocolata sa se energizeze.
- Am optat pentru mancaruri care sunt adecvate planului meu si totodata sunt si gustoase (nu mananc doar piept de pui la gratar 🙂 ). Am renuntat la paine, iar paste mananc foarte rar.
- Nu mai beau sucuri, prefer sa mananc 2 patratele de ciocolata decat sa beau un pahar de suc.
- Stiu ca am voie sa trisez cateva mese pe saptamana si incerc sa ma bucur cat mai tare de ele 🙂 dar nu de fiecare data apelez la dulciuri.
- Am inceput sa ma educ cu privire la dulciuri si in loc sa imi cumpar o ciocolata oarecare prefer ciocolata cu 90% cacao de la Lindt, sau in loc de 3 lingurite de zahar in cafea sa imi pun mai mult lapte si deloc zahar, iar ceaiul sa il beau fara zahar.
- Plus ca am desfiintat dulapul de dulciuri, mai mult de o ciocolata nu gasesti la mine in casa.
Am fost motivata de fiecare zi ce trecea si in care nu mancam nimic dulce, si nici macar nu simteam nevoia sa mananc ceva dulce. Totul era datorita vointei mele proprii si faptului ca imi hraneam corpul cu altceva mult mai bun: mancare sanatoasa. Stiam ca este doar munca mea si nu vroiam sa imi bat joc de mine insumi.
Sunt bucuroasa sa iti spun ca trec linistita pe langa raionul de dulciuri de la supermarket si nici macar nu mai am dorinta sa bag ceva in cos, prefer sa imi cumpar fructele cele mai diversificate si stiu ca unele sunt suficient de dulci pentru gusturile mele actuale.
Nu a fost usor si sunt sigura ca oricine care trece prin ce am trecut eu crede ca nu se poate lasa de dulciuri (vorbesc din experienta 🙂 )… insa batalie cu batalie se poate castiga o intreaga lupta si mici pasi unul in fata celuilalt duc la calatorii lungi. Asa ca invata cum sa iti faci ordine in regimul tau alimentar si bucura-te din plin de fiecare mica reusita. Daca esti la inceput iti recomand cu incredere sa apelezi la sfatul unei persoane cu experienta si cunostinte precum Alexandru :).”
Multumesc inca odata pentru raspuns si sfaturile valoroase, iar daca vrei sa imparatsesti si tu ce ai facut sa nu mai mananci asa multe dulciuri sau cum ai renuntat de tot la ele lasa un comentariu mai jos.
